18 June 2007

Liberul arbitru la musculitele de otet

Un studiu arata ca musculitele de otet au un comportament atat nedeterminist cat si nealeator.
The researchers tethered fruit flies (Drosophila melanogaster) in completely uniform white surroundings and recorded their turning behavior. In this setup, the flies do not receive any visual cues from the environment and since they are fixed in space, their turning attempts have no effect. Thus lacking any input, their behavior should resemble random noise, similar to a radio tuned between stations. However, the analysis showed that the temporal structure of fly behavior is very different from random noise. The researchers then tested a plethora of increasingly complex random computer models, all of which failed to adequately model fly behavior. Only after the team analyzed the fly behavior with methods developed by co-authors George Sugihara and Chih-hao Hsieh from the Scripps Institution of Oceanography at UC San Diego did they realize the origin of the fly's peculiar spontaneity. "We found that there must be an evolved function in the fly brain which leads to spontaneous variations in fly behavior" Sugihara said. "The results of our analysis indicate a mechanism which might be common to many other animals and could form the biological foundation for what we experience as free will".
Comunicatul de presa Articolul original Filmulet explicativ Abstractul:
Brains are usually described as input/output systems: they transform sensory input into motor output. However, the motor output of brains (behavior) is notoriously variable, even under identical sensory conditions. The question of whether this behavioral variability merely reflects residual deviations due to extrinsic random noise in such otherwise deterministic systems or an intrinsic, adaptive indeterminacy trait is central for the basic understanding of brain function. Instead of random noise, we find a fractal order (resembling Lévy flights) in the temporal structure of spontaneous flight maneuvers in tethered Drosophila fruit flies. Lévy-like probabilistic behavior patterns are evolutionarily conserved, suggesting a general neural mechanism underlying spontaneous behavior. Drosophila can produce these patterns endogenously, without any external cues. The fly's behavior is controlled by brain circuits which operate as a nonlinear system with unstable dynamics far from equilibrium. These findings suggest that both general models of brain function and autonomous agents ought to include biologically relevant nonlinear, endogenous behavior-initiating mechanisms if they strive to realistically simulate biological brains or out-compete other agents.

17 June 2007

Steven Pinker despre natura umana

O conferinta de Pinker (incepe pe la 10 min) in care-si descrie cartea sa The Blank Slate despre trei mituri uzuale in societatea noastra - ideea de tabula rasa (ca ne nastem fara instincte si ca invatam totul, iar diferentele dintre oameni se datoreaza exclusiv mediului in care sunt crescuti), - ideea ca in starea sa naturala a omul este "nobil" si pasnic, - si respectiv dualismul dintre minte si corp (ideea de spirit imaterial care controleaza corpul) si despre patru motivatii pentru care aceste mituri sunt acceptate - frica de inegalitate, - frica ca nu suntem perfectibili, - frica de determinism, - si frica de nihilism (ca viata nu are sens si ca nu exista nici un motiv pentru a fi moral). Si un interviu de Robert Wright cu Pinker:

12 June 2007

Acvariu

Azi am fost sa vad Acvariul (ca n-am intrat la el cand am fost la zoo). Cel mai mult mi-au placut acvariile cu pesti tropicali si corali. Am prins si o fotografie tare cu un rechin; insa in general pozele au iesit cam proaste pentru ca se reflecta blitzul din geam, iar fara blitz au iesit putin cam intunecate. Pe langa pesti mai erau destul de multe soparle (si un crocodil), broaste testoase, broaste, si insecte. Uite si inca o poza cu biserica aia ciudata, facuta dupa ce am iesit de la Acvariu:

11 June 2007

La plimbare, apoi pana la Muzeul Evreiesc si la Checkpoint Charlie

Azi am fost intr-un cartier care mi-a placut cel mai mult din Berlin. Intentia era sa vad de aproape o sculptura ciudata pusa in mijlocul râului cu niste oameni care se imping unii pe ceilalti, pe care o vazusem de departe acum vreo saptamana (spre surpriza mea am constatat ca sunt 3 oameni si nu 2). Am ajuns intr-un cartier cu niste blocuri dragute de cateva etaje - la inceput nici nu mi-am dat seama ca sunt de locuit. Am mers dup-aia spre un pod (de unde vazusem statuia inainte) pe un fel de bulevard (zic "un fel de" pentru ca nu era aprope deloc zgomot!) foarte lung care avea tot numai cladiri din astea misto. Nici una nu era extraordinara, insa toate la un loc creeaza o atmosfera foarte placuta. Am mancat la un restaurant chinezesc de pe strada o "Flying Duck". Am comandat aproximativ la intamplare pentru ca nu intelegeam nimic din meniu (si ingredientele la fiecare fel de mancare ocupau vreo trei randuri din meniu). "Rata zburatoare" e un fel de varianta culinara a unui concert de jazz :) Singura problema e ca nu stiam exact in ce ordine si combinatii ar trebui sa "atac" mancarea - un astfel de meniu ar avea clar nevoie de o harta pentru ca la varietatea de gusturi pe care o avea probabil ca exista o traiectorie optima cunoscuta (din pacate) numai de experti :) (Prima poza e din fata Planetariului, care insa era inchis.) Dup-aia am vrut sa merg la Checkpoint Charlie, punctul de trecere din partea americana in cea sovietica a Berlinului (inainte de caderea zidului, evident). Pe harta arata mult mai aproape de statia de metrou decat era in realitate! (Statia la care am ajuns eu venind de la Planetariu ca altfel era o statie de metrou chiar acolo.) Daca e sa cred semnele de pe strada am mers pana la ea vreun kilometru jumate (din pacate printr-o zona aproape complet fara umbra). Luand-o spre el, am vazut ca era oarecum in drum Muzeul Evreiesc la care nu aveam initial de gand sa merg - ceea ce ar fi fost o mare pierdere. Cladirea muzeului e super ciudata si este probabil atractia principala. La primele etaje nu exista nici un unghi drept, nici macar intre pereti si podea! ceea ce destul de derutant. La un moment dat m-am trezit singur intr-o camera de beton triunghiulara extrem de inalta in care iesirea nu era marcata. O senzatie foarte ciudata - presupun ca si foarte potrivita cu locatia si mesajul cladirii. Cand intrai in incaperea asta nu iti dadeai seama unde intri pentru ca in afara ei e muzeul relativ normal (exceptand ca totul e stramb), cu tot felul de exponate in vitrine. In alta parte a muzeului e o "instalatie" in care sunt pe jos "frunze" care arta ca niste fetze de om si in care artistul iti cere sa mergi peste ele. Efectul nu cred ca e cel scontat pentru ca "frunzele" sunt din metal si fac zgomot destul de puternic cand mergi pe ele, producand un efect mai degraba comic. Am vazut si un film tridimensional chiar foarte bine realizat despre viata evreilor de acum o mie de ani dintr-un centru intelectual al vremii si despre cum in cele din urma, dupa vreo cateva sute de ani, au fost expulzati. In film erau descrise cele trei cladiri importante ale comunitatii, sinagoga, baia, si cimitirul. Baia, fiind Evul Mediu, nu era ceva utilizat prea des, ci avea mai degraba un rol ritual - femeile mergeau acolo dupa ce le venea ciclul, dupa nunta si dupa nasteri. (N-am inteles exact daca barbatii mergeau vreodata, cred ca nu.) [Ar fi foarte tare daca s-ar dezvolta in sens comercial tehnologia asta 3D cu care era facut si proiectat filmul pentru ca se vedea extrem de bine - nici nu stiam ca exista asa ceva.] Expozitia trecea apoi prin diferitele etape ale atitudinii "lumii crestine" fata de evrei (in special in Germania). Incepand cu Renasterea, mai ales datorita unor intelectuali faimosi ca Moses Mendelssohn, atitudinea fata de evrei a devenit mai toleranta. In Franta au primit drepturi egale odata cu Revolutia insa in Germania asta nu s-a intamplat decat tarziu in secolul 19, si cu adevarat, inclusiv practic, numai odata cu Republica Weimar. Insa odata cu caderea ei si venirea lui Hitler... Expozitia e incheiata cu un scurt reportaj (complet neangajat intr-o directie sau alta) despre controversa iscata in 1985 de o piesa de-a lui Fassbinder, "The Garbage, the City, and Death", pe care comunitatea evreiasca a boicotat-o si i-a impiedicat rularea. Dupa ce am iesit de la muzeu m-am mai dus si pana la Galeria din Berlin (pozele din primul slide show cu litere pe jos) dar eram prea obosit ca sa mai intru inauntru, m-am cam saturat de atata arta cu pretentii :), si m-am dus spre Checkpoint Charlie. Initial am nimerit exact in directia opusa asa ca am vazut mai intai "Topografia terorii" si de-abia dup-aia am ajuns in sfarsit la el: (ultima poza n-aveam voie s-o fac si a tipat un batran paznic la mine :)

09 June 2007

Muzeul de istorie naturala si geologie

Ieri am fost la varianta lor a muzeului Antipa. Din pacate nu am putut sa vad dinozaurul lor faimos pentru ca era in "renovare" :) Spre deosebire de Antipa ei au organizat muzeul ca sa puna in evidenta evolutia animalelor. De pilda au un perete cu harta lumii si pe el erau aranjate diferite coarne ale unui soi de berbec si poti sa vezi cum difera de la o regiune la alta. Sau e o vitrina in care este organizata pe scurt "in a nutshell" evolutia de la pesti la pasari si mamifere - in partea de jos a vitrinei este desenat copacul cu relatiile de inrudire, iar in partea de sus sunt suspendate animalele. Poate cea mai tare chestie din toata expozitia sunt niste modele marite (cam de o suta de ori) ale insectelor realizate extrem de minutios de Alfred Keller in anii '30. In partea cu minerale aveau vreo mie de "pietre". Expozitia asta era aranjata in functie de elementul principal care forma mineralele. De pilda au vreo trei vitrine pline de compusi ai sulfului si inca vreo doua cu diversi oxizi. E interesant ca iti explica cum unele minerale au aceeasi structura (de pilda cubica) insa au alte elemente puse in structura, si poti vedea cum arata intr-adevar la fel ca geometrie (din cauza structurii cristaline identice tind sa creasca aprox la fel) insa foarte diferit ca culoare si textura. Mai au si o vitrina cu elementele (in special metale), cum apar ele in stare naturala si niste meteoriti, unii vechi de miliarde de ani (i.e. care s-au format cam la inceputul sistemului solar).

Muzeul tehnic din Berlin

Acum doua zile am fost la Muzeul de Stiinta si Tehnologie. Dincolo de o gramada de trenuri vechi, doua mori de vant, o berarie traditionala, telefoane vechi, aparate de fotografiat si de filmat, primele computere germane etc., cel mai interesant a fost in centrul "Spectrum" unde sunt multe experimente (mecanice, optice, electrice, acustice). In partea cu tehnologia e misto si ca sunt multe fotografii stereoscopice (3D) inclusiv din anii '30; si ca iti arata diversele incercari initiale de a face filme (unele dintre ele interactive pentru ca trebuie sa dai la o manivela!). Tehnologie: Experimente (inclusiv o demonstratie fluida a teoremei lui Pitagora): Mai era si o "expozitie speciala" cu masini vechi, care erau cam ingramadite unele peste altele: Iar in curte in fata muzeului e o iluzie optica:

05 June 2007

Arhitectura moderna a Berlinului

Astazi am fost mai intai la muzeul de fotografie. Erau trei fotografi cvasi-erotici (Helmut Newton si inca doi). Mai interesant a fost ca aveau o colectie foarte mare a unor fotografi chinezi (colectia fusese expusa initial in Shanghai) care pozasera multe aspecte ale vietii din China, de la tarani ultra-saraci pana la femeile cu pretentii din marile orase. Colectia se numeste Humanism in China.
This exhibition of 590 photographs, presented by the Guangdong Museum of Art in Guangzhou, sketches a broad panorama of the life of people in China. At the same time, it represents a valid survey of Chinese documentary photography of the last five decades of the 20th century. Divided into four categories - existence, relations, desire, time - the densely hung pictures portray everyday Chinese life against the background of social revolutions. Going beyond the shiny, all-too-obvious surface of economic success in China’s major cities, the photographers have set out to document, above all, the effects of increasingly speedy modernisation on the individual. The Museum for Photography takes over this multi-faceted exhibition without changes or commentary. In this way, this "Chinese self-portrait", in which the country in effect takes a look at itself, can be a first step towards understanding more of the culture of this "unknown far-away land".
Dup-aia m-am plimbat prin oras sa vad (si sa pozez) cladirile moderne din Berlin (am un ghid cu diverse trasee de facut pe jos si asta era unul dintre ele). Ieri am fost la gradina zoologica, insa mi s-a terminat bateria la aparatul foto asa ca nu am pozat mare branza :) Gradina asta zoologica e cica cea mai mare din Europa, cu peste 15 000 de specii de animale. Am stat inauntru vreo 6 ore; pe la sfarsit m-am si pierdut prin ea si nu mai gaseam iesirea :)

03 June 2007

Cu vaporul

Azi am fost cu vaporul pe un lac de pe la marginea Berlinului. O parte din poze sunt apoi cu casele din cartierul de la malul lacului si cu cluburile de yahting. Dup-aia am fost si am vazut o expozitie de impresionisti (care a calatorit din Paris de la muzeul d'Orsay, la New York si acum e la Berlin, la Neuenationalgalerie). A fost foarte misto ca am avut un ghid care ne-a povestit foarte multe lucruri despre cum a evoluat stilul de a picta si inclusiv cum s-a diversificat in doua - pe de-o parte unii pe care ghidul ii considera pictori "reali" pentru ca picteaza direct si se joaca cu combinatii de culori, si altii care sunt mai degraba graficieni care isi coloreaza desenele (gen Picasso) - la astia din urma granita dintre culori este marcata cu o linie. Uite poze ale muzeului, ca n-am pozat si inauntru.

02 June 2007

De la Reichstag la mega monumentul comunist

Azi am plecat destul de tarziu de acasa. M-am dus mai intai sa vad Reichstag-ul si cladirile de pe langa el. Dupa ce am trecut prin poarta Brandenburg am ajuns la Reichstag. Langa el in dreapta sunt niste cladiri moderne din sticla, una dintre ele destul de misto, dar cealalta mega penala (e o poza cu ea din fata si doua puse intr-un singur slide pe lateral). Ce e misto la Reichstag e ca in fata lui e un camp mare cu iarba si sunt o multime de oameni care stau la plaja etc. In departare se vede o biblioteca turn cu un acoperis ciudat. (Remarcati si norii ;) Dup-aia am luat-o inspre Potsdamer Platza. In drum am trecut din nou pe la memorialul Holocaustului - de data asta ziua si l-am si pozat. Aici a fost cam dubios ca erau niste adolescenti japonezi care se jucau de-a fata-ascunselea prin el! Piata Potsdamer a fost complet distrusa in razboi, iar acum e plina de zgarie nori. Atractia principala e insa centrul Sony. Cand sa plec inapoi la camin ca sa ma intalnesc cu Anca (ea a ramas acasa ca avea de citit Ideologia germana de Marx si Engels :), m-am intalnit cu rezistenta iraniana. Astia strang acum bani ca sa plateasca avocati occidentali pentru diverse persoane care nu sunt pe placul regimului din Teheran (si care in consecinta tind sa fie spanzurati in public!). Problema cu avocatii iranieni e ca daca se baga in astfel de procese ca sa-i apere pe astia ajung ei insisi pe lista neagra. I-am dat si eu 50 de euro si am mai vorbit cu el despre regimul din Iran si i-am spus ca Romania, comunismul bla bla. Imi tot spunea "Oh, you understand!". Ma gandesc ca poate ar obtine mai multi bani din Europa de Est, chiar daca populatia e mai saraca, dar macar intelege despre ce e vorba. Din ce m-am uitat pe site-ul lor par destul de ok, ca vor separatia bisericii de stat, si in general democratie de tip occidental. Habar n-am cate sanse au. (Mi-a mai spus ca au si un post de televiziune pe care il difuzeaza spre Iran.) Spre seara am fost cu Anca sa vedem biblioteca Marthei Rosler intr-un cartier super varza din Berlinul de Est.
Martha Rosler was born in Brooklyn, New York, where she now lives, after spending the 1970s in California. She works in video, photo-text, installation, sculpture, and performance, and writes on aspects of culture.
E destul de interesant sa cunosti o persoana prin biblioteca ei. Biblioteca ei avea o diversitate foarte mare, de la Guns Germs and Steel pana la carti pentru copii, carti despre razboi, almbume de fotografie, filozofie de la Nietzsche si Marx pana la Quine si o gramada de carti de logica. Nu se puteau imprumuta carti, insa puteai sa stai acolo si sa citesti. Eu am citit vreo doua capitole dintr-o carte de Maslow, Toward a Psychology of Being, surprinzator de interesanta (fata de ce ma asteptam de la Maslow - dat fiind ca il apreciaza pozitiv pe Freud). Dupa o vreme insa m-am plictisit si spre nemultumirea Ancai am insistat sa mergem - ea mai voia sa stam inca vreo doua ore pana la 11 cand incepea o "performance". Ne-am urcat din gresala in alt tramvai (astia au diferse statii si strazi cu aceeasi denumire! - sau aproape) si am ajuns intr-un parc. Aici am mers si am vizitat un super mega monument comunist pe care l-au facut sovieticii in 1945. Atractia e o statuie uriasa a unui soldat care loveste cu o sabie svastica pe care o tine la pamant cu piciorul in timp ce (el, soldatul) tine la piept un copil!!! Monumentul e intr-o zona amenajata - cam cum e si chestia de la noi din Parcul Carol insa mult mai mare si mai psihotica - cu niste gradini patrate care au in centrul lor niste coroane de lur din metal. La baza monumentului era proaspat depusa o coroana de flori si mai multe buchete de flori. (Pozele au iesit cam prost pentru ca era deja cam intuneric.) Dup-asta ne-am intors la biblioteca Marthei Rosler pentru ca sa vedem "performance"-ul - numit Spam. La biblioteca era plin de snobi de toate varstele care, spre deosebire de snobii de alte nationalitati, aici beau bere. La un moment dat, mai exact la 11 fix, a inceput performance-ul. Se desfasura intr-o camaruta in spatele camerei "bar" in care stateam. A inceput cu sunet asurzitor de motor. Se auzea atat de tare ca misca usa de la camaruta. Dupa o vreme insa iti dadeai seama ca nu era de fapt un motor, ci o formatie care canta - tobe, chitara si voce. Anal Cunt sunt muzica de leagan pe langa astia! Cu greu te puteai apropia de camaruta in care cantau ei. A fost cel mai scurt "concert" la care am fost, insa cu siguranta si unul dintre cele mai comice. Am iesit cu zambet stantat pe fata si fara sa mai aud o vreme.

01 June 2007

Joe Coleman, Zapata si mancare tailandeza

Azi am fost la o expozitie Joe Coleman la Institutul de arta contemporana. In prima sala in care intrai, la parter, era intuneric aproape complet si din loc in loc erau niste sculpturi de ceara ale unor criminali americani, iluminate sumar. Unele dintre sculpturi reprezentau efectiv o crima suspendata in timp exact cand se intampla. Mai erau si niste carute din alea inchise cum calatoreau aia prin vestul salbatic si in ele erau niste vitrine cu chestii ale criminalilor (par, articole de ziar, mainile lor etc.). La etaje erau o multime de picturi ale lui Coleman in stilul lui caracteristic. Sunt super misto, insa dupa ce le vezi pe toate iesi cam derutat mai ales ca fiecare dintre ele e extrem de minutioas pictata. Nemaivorbind de faptul ca tipul pare ticnit rau de tot :) (Eu auzisem de el dintr-o carte de Giger si, cu toate ca are cu totul alt stil vizual, ca atmosfera e destul de similar.) Uite trei poze (prima pictura e despre Mary Bell, o criminala in serie la varsta de 10 ani!) [pozele mai mari, aici]: Am mai fost la o cladire care a fost ceva industrial, iar acum e ocupata (cvasi-ilegal) de unii care locuiesc acolo - o chestie numita Zapata. Noaptea astia proiecteaza tot felul de chestii pe un zid imens din spatele cladirii (care se vede in a treia poza de mai jos). In spatele cladirii e o atmosfera gen Vama Veche, cu nisip, banci de lemn si niste cauciucuri de camion pe care poti sa stai, un bar improvizat dintr-o duba veche pictata, si niste sculpturi de metal. In ultima poza e Anca langa o scuptura. (Daca vreti sa le vedeti mai mari click aici.) Am mai fost dup-aia si-am mancat o super mancare tailandeza (a, ieri am fost si am mancat in cartierul turcesc) si am mai fost si-am vazut niste biserici. Cand am intrat intr-una ne-am nimerit tocmai cand incepea slujba si am stat ceva. A fost interesant ca era si o femeie-pastor care a vorbit (bine, n-am inteles mai nimic din ce-a spus) si din cand in cand cantau cu totii. In a doua poza se vede biserica din afara (si Anca protestand ca ma port ca un turist :), iar in a treia e orga bisercii. A patra poza e domul din Berlin, iar ultima nu e biserica, ci un muzeu :) Completare: Ieri am uitat sa va spun ca am mai mers si pe langa zidul Berlinului, care e plin de graffitiuri, cateva misto, insa cele mai multe cam penale. De asemenea, mai erau niste chestii misto de care nu v-am spus in muzeul ala. De pilda era o "sculptura" de Damien Hirst facuta din foarte multe siruri de pilule aranjate foarte ordonat, in spatele lor fiind o oglinga mare - toata chestia ocupa un perete intreg. Sau mai era un sculptor (Joseph Beuys) care facuse niste chestii din sapun (sau grasime) care aratau extrem de dubios. Facuse de pilda o "baterie" uriasa din sapun cu niste fire iesind din grasime, si mai avea si un termometru care masura in permanenta temperatura in interior. O scultura care mi-a placut de el reprezenta cam ce s-ar gasi din civilizatia noastra ingropat in pamant peste cateva mii de ani - sculptura era ca si cum ar fi fost o descoperire arheologica.