25 August 2008

Poze de la ADfel

Eu

Ada (pictorita)

Am impartit niste "buletine de vot" pe care oamenii au putut scrie ce nu le convine la lumea din jurul lor, iar apoi le-au pus in urna. La afarsit noi le-am scos din urna si le-am prins pe panou. Textul de incurajare:

Am iesit dintr-un sistem totalitar si traim in Democratie, nu? Ok - hai sa vedem cum functioneaza: Esti chemat la vot o data la patru ani. In general, ai de votat intre cativa indivizi fatarnici care se ofera sa te reprezinte, dar ale caror intentii reale sunt dubioase.

Sunt cateva partide care, odata la 4 ani, iti propun fiecare cate o suta de solutii mediocre la pachet. Votezi partidele, se creeaza un guvern, un parlament, care, treptat, uita tot ce au promis. Noi ramanem cu problemele.

Si totusi, acum suntem liberi si avem democratie: votam alesi care ne reprezinta interesele. Cu schimbalumea.ro, mai facem inca un pas.

Internetul nu este pe deplin utilizat in sprijinul proceselor democratice. Deocamdata, este folosit cel mult pentru a informa cetatenii sau, in cel mai bun caz, pentru a-i ajuta sa-si plateasca amenzile fara a mai sta la coada. Plecand de la aceasta constatare, schimbalumea.ro iti propune experienta unei noi generatii a democratiei: democratia user-friendly.

Implica-te activ in formularea problemelor si solutiilor care te afecteaza chiar pe tine. Propune si discuta probleme si solutii, organizeaza si lanseaza apeluri la actiune: de la petitii sau initiative legislative, pana la organizarea de intalniri, flashmob-uri si demonstratii. Problemele TALE si felul in care ne organizam INTRE NOI au de acum un spatiu liber, intuitiv si distractiv.

E o corvoada inutila mersul la vot? Te intelegem! Decat sa alegi intre oameni intre care nu ai de ales, mai bine stai pe net. Ramai acasa! Stai in fata monitorului si Schimba Lumea!

Urna 'Schimba Lumea' in care oamenii si-au pus propunerile si oameni completand propuneri langa urna

Urna dupa ce-a fost deschisa

Dupa ce-a fost deschisa urna propunerile au fost agatate de panou

Merci Irinei de la Dreamproduction pentru poze (Dreamproduction programeaza Schimba Lumea).

24 August 2008

Schimba Lumea

Schimba lumea mai are putin si se lanseaza. Niste videoclipuri:

Miruna Tirca (Komunitas Association) despre cum sa actionam eficient, despre apatia oamenilor si despre multe alte lucruri

Mihai Tatu (zis Sarpe) despre folosirea contructiva a fortei

Constantin Vica despre bunurile publice, UE si altele

Cristian Neagoe despre cum schimbi lumea incepand cu tine insuti

22 August 2008

Folosirea statisticii in procese

O explicatie a formulei lui Bayes si aplicarea ei la un exemplu neuzual:

16 August 2008

The Bad Plus - Physical Cities

CTP despre de ce suntem atat de prosti

Cristian Tudor Popescu e uneori sarit rau, dar alteori o nimereste la fix:

Iliescu, C.V. Tudor, Băsescu, Becali, Oprescu. Fiecare dintre aceste vedete politice afirmate după ’89 a fost percepută ca un surogat de disidenţă, ca o amăgeală de opoziţie faţă de establishmentul comunisto-securist. „De-atâtea surogate apetitul laş/ O să se simtă-n oase la urmaşi“ scria Adrian Păunescu pe vremea când încă mai era poet şi nu el însuşi un surogat. Nu numai cafeaua era înlocuită cu legendarul nutreţ pentru cai numit „nechezol“, în Pseudonia amurgului de ev ceauşist şi disidenţa era contrafăcută. Ion Iliescu, un opozant de şedinţă, de „cadru organizat“, cu prezidiu şi ordine de zi, care n-a păşit niciodată în stradă, ca Havel sau Walesa. C.V. Tudor, un gazetar cu un discurs naţionalist violent, îmbibat de antihungarism şi antisemitism, bucurându-se de sprijinul tacit al lui Ceauşescu. Traian Băsescu un „băiat deştept“ al anilor ’80, îmbinând misiunile „speciale“ în Occident cu bişniţa de whisky şi Kent. Gigi Becali, alt „băiat deştept“, care se strecura prin gardurile regimului cu turme de oi şi camioane cu blugi. În fine, Sorin Oprescu, doctorul miştocar, vlăstar al nomenclaturii din Primăverii, care-ţi vorbeşte „fără fasoane“. Ion Iliescu a fost primul care a beneficiat de încrederea populară. În 1996 s-a produs cea mai pronunţată distanţare de anii ’80 a poporului român prin votul acordat lui Corneliu Coposu. Revenirea speriată la matcă a început în 2000, prin propulsarea lui C.V. Tudor în turul doi al prezidenţialelor. A continuat cu victoria lui Băsescu din 2004. În ultimii doi ani, Becali a urcat până la poziţia a doua în încrederea populaţiei. Acum a venit rândul lui Oprescu.

Acesta este careul de aşi cu care am început mileniul politic, foşti profitori excentrici, neortodocşi ai sistemului ceauşist. Sunt personaje care ştiu să înjure în privat şi în public, să spună bancuri porcoase, să vorbească „verde-n faţă“, să joace rolul „independentului“, al luptătorului de unul singur cu mafia, cu sistemul ticăloşit, cu diavolul şi cu partidele politice. Să creeze impresia că sunt tot timpul furaţi, nedreptăţiţi, împiedicaţi să lucreze, că presa îi asupreşte, că există o conspiraţie generală împotriva lor.

Dar că, odată ajunşi la putere, vor şti să dea de pământ cu hoţii şi urâţii din ţară.

Aceasta este familia „ideologică“ din care face parte noul primar al Capitalei, dl. Sorin Oprescu. Procedeul său câştigător a fost de o simplitate consternantă: şi-a însuşit angro discursul lui Băsescu, l-a ridicat pe noi culmi identificând duşmanul mai mult decât în partide, mai mult decât în clasa politică, în însăşi viaţa politică („Viaţa reală bate viaţa politică în fiecare zi“), în politic ca mod de a fi în cetate („Politicul trăieşte o iluzie, aceea că e important pentru viaţa oamenilor“), după care i-a tras o tuşă mai „soft“ faţă de stilul conflictual al actualului preşedinte.

Nu pot în aceste condiţii să nu-mi pun întrebarea: cum de se lasă românii prostiţi periodic atât de uşor de tupeismul şi demagogia fără limite, de teatrul gros pe care-l joacă aceşti disidenţi nechezol? Răspunsul cred că este: vor să se lase prostiţi. Ani de zile, imensa majoritate a poporului român a vieţuit în complicitate laşă cu sistemul ceauşist. Foarte puţinii opozanţi autentici au fost şi au rămas nişte „ciudaţi“, nişte „nebuni“. România, spre deosebire de alte state roşii din Est, a intrat în anii ’90 fără să-şi fi consumat falsele soluţii reformatoare în cadrul unui sistem imposibil de reformat. Anii ’80 au devenit un alt „obsedant deceniu“ care ne bântuie şi acum. Votarea entuziastă de ani buni încoace a tot felul de „independenţi“, a disidenţilor care nechează scoţând foc pe nări, este o compensaţie morală autoacordată, forma maximă, jalnică şi târzie de „curaj“ a poporului român postcomunist.

12 August 2008

Steampunk

Imagini cu sculpturi gasite de Adrian Ionita.

Pierre Matter

Mike Ross

Sean Orlando

Tom Every

Breaking News: Patapievici e un homosexual neo-nazi!

Cam asta-i mesajul cu care au plecat mamiferele din Partidul Conservator de la expoziția organizată de Corina Suteu în America. La urma urmei ce altceva ar putea să simbolizeze un ponei roz cu o zvastică ștampilată pe cur?! Însă ce-i și mai alarmant, și în același timp absolut insultător pentru toți fanii SF-ului, e că geniile plastice teleportate de ICR în America par să creadă că singurul contact posibil cu civilizațiile extraterestre este cel sexual. Cu siguranță acesta este rațiunea din spatele uriașului penis atașat micuțului alien. De fapt acest al doilea exponat este cel care i-a înfuriat cel mai tare pe sclavii lui Voiculescu. Simțul patriotic s-a trezit în ei cu forța irezistibilă a lichidului ce părăsește în grabă stomacul cuiva care a băut prea mult. Și să nu credeți că ar fi în joc doar mândria noastră de români în capitala lumii, mândrie călcată astăzi în picioare de trădătorul Neagoe. Miza e de fapt mult mai mare. Să ne recăpătăm deci demnitatea și să stabilim aici odată pentru totdeauna limitele bunului simț: Este inadmisibilă sugestia că un extraterestru ar putea avea pula mai mare ca a lui Voiculescu! Antena 3, un post de televiziune care a ieșit în evidență de-a lungul timpului prin succesul său în promovarea culturii de calitate, nu a stat din fericire cu mâinile în sân și l-a executat neîntârziat pe viciosul Neagoe dându-l pe mâna pitbull-ului de serviciu, tovarășul Stan.

Reacția este semnificativă inclusiv din punct de vedere economic, evenimentul oferindu-le conservatorilor oportunitatea de a-și scoate la lumină coiul drept, pro-capitalist, singurul din dotare, spun unele zvonuri macabre, și să-și afișeze revolta față de irosirea banilor contribuabililor. După cum se știe, banii noștri sunt în general folosiți extrem de eficient, cu excepția regretabilă a artei care, mulțumită dictatorului Băsescu, se află de câțiva ani buni sub aripa de vultur homosexual a lui Patapievici.

În acest context dramatic nu va fi trecut cu vederea nici planul politic, inevitabil în orice rahat post-modern, iar conceptul de România Mare capătă deodată semnificații noi și nebănuite. Și noi care până acum îl suspectam pe Rudotel de șovinism, incapabili în elitismul nostru să înțelegem gândirea în termeni exclusiv sexuali a unei anumite părți a electoratului. Recenta cerere de absorbție a PRM în PC trebuie deci, iată, înțeleasă în sensul ei autentic, freudian.

În ceea ce-i privește pe cei cărora nu li s-a ofilit complet simțul ridicolului dar care sunt totuși încă nelămuriți despre care-i faza cu poneiul roz, dar neo-nazi, futut în cur de un extraterestru sălbatic cu ajutorul unui penis colosal (sau cel puțin eu așa îmi imaginez scena!) le recomandăm refugiul în învățămintele cu termen de garanție nelimitat pe care ni le-a lăsat moștenire bunicuțul Tristan Tzara: „Orice pictură sau sculptură este inutilă, chiar și dacă-i un monstru ce terorizează mințile servile, chiar și dacă nu-i suficient de dulce încât să-ți facă greață, bună de podoabă pentru animalul care se îmbracă în om, aceste ilustrații ale tristei fabule umane.”

11 August 2008