28 December 2009

Despre limita lui Liiceanu

Citesc pe blogul lui Patrascanoiu ca ar fi citit cartea lui Gabriel Liiceanu Despre limita pe cand era student si ca “este una dintre cartile pe care le-am ‘masacrat’ cu sublinieri si cu adnotari in creion”. Mi-am adus aminte ca am facut si eu acelasi lucru acum 6 ani, tot pe vremea cand eram student (doar ca nu cu creionul, ci pe calculator pentru ca aveam cartea in format electronic piratata de undeva). Iata rezultatul lecturii mele de atunci:

Libertatea gravitaţională (din Despre limită de Gabriel Liiceanu)

Aşa cum zborul nu e cu putinţă în afara gravitaţiei

îmi pare rău să fiu cîrcotaş de la început, dar zborul este cît se poate de posibil şi în afara gravitaţiei – mai ales zborul prin spaţiul cosmic – ce legătură e între zbor şi gravitaţie??!!

libertatea nu are sens decît în condiţiile existenţei limitei.

Ăsta a fost un argument?

Libertatea reală este libertate gravitaţională şi ea trebuie distinsă de libertatea idealizată şi „pură“.

Adineauri spunea că libertatea nu are sens în afara limitei, acum spune că totuşi există o libertate care are sens şi în afara limitei, aia “idealizată, «pură»”, doar că această libertate “nu e reală”. Chiar nu poate să facă o distincţie între a avea sens şi a fi real ?! Balaurii au sens dar nu sînt reali – e o distincţie foarte simplu de înţeles.

Într‑un spaţiu al libertăţii non‑gravitaţionale se poate întîmpla orice. Dar tocmai pentru că se poate întîmpla orice, într‑un asemenea spaţiu nu se întîmplă nimic.

Asta e greşit logic! Ceva nu e posibil pentru că e posibil. Sau: ceva nu e posibil pentru că sînt posibile şi alte lucruri. De unde pînă unde sînt cei doi termeni legaţi prin “pentru că”?!

Nimicul este spaţiul libertăţii non‑gravitaţionale, este „spaţiul“ în care totul e cu putinţă şi în care nu se întîmplă de fapt nimic.

De ce nu a pus în ghilimele şi prima dată cînd a scris „spaţiu”? Mă nedumereşte. Şi ce se poate înţelege din “nimicul este «spaţiul» în care nu se întîmplă nimic”??!!

Spaţiul libertăţii non‑gravitaţionale este spaţiul pre‑fiinţei.

Ce-i aia „pre-fiinţă”?!

Prima limită care face cu putinţă existenţa libertăţii este însuşi faptul de a fi. O dată cu faptul că ceva este, în loc să nu fie, apare limita ca o condiţie de manifestare a libertăţii gravitaţionale, a libertăţii care trebuie, ca să se poată manifesta, să depindă, să atîrne de ceva.

Încerc din răsputeri să cred că există o semnificaţie a celor spuse aici, doar că mi se pare total aiurea, a fi nu e o limită, ci invers, limita defineşte ceea ce este – domnul L. confundă cauza cu efectul. Sau altfel, limita este modul prin care descriem ceea ce este – caz în care domnul L. confundă cunoaşterea cu existenţa. Iar a spune că pentru ca să poţi fi liber trebuie ca mai întîi să exişti mi se pare o afirmaţie pseudo-filozofică, tautologică, o glumă de prost gust.

Fiinţa creează cadrul de referinţă al libertăţii, ea este însăşi condiţia ei gravitaţională. Ceva ajunge să fie înseamnă: ceva a ieşit din indeterminarea absolută a nimicului, din nelimitarea lui, şi a primit limita fiinţei. Drumul care deschide către libertatea gravitaţională începe astfel cu însuşi faptul de a fi.

Complet aberant. Lasă să se înţeleagă că ceva există înainte de a exista. Înainte de a exista el există într-o stare de „indeterminare absolută”. Înainte de a exista nu există şi cu asta basta. În realitate, ceva nou apare pentru că altceva s-a schimbat, s-a reorganizat. De exemplu copilul apare pentru că mama mănîncă şi materia respectivă este organizată în interiorul uterului ei în forma copilului după planul ADN conţinut în ovulul fecundat de spermatozoid.

Aşa se face că – agent al libertăţii gravitaţionale

Acum e vorba de un agent?!

– prima limitaţie pe care trebuie să o suport

Cine s-o suporte? ăla care nu există încă?!

este tocmai faptul de a fi. Dar faptul de a fi, la rîndul său, este, în el însuşi, o pură indeterminare. A fi ce?

Ce se nimereşte. Domnul L. are cumva împresia că „a fi” este un fel de obiect care există separat de celelalte obiecte? Sau că „a fi” este un „fapt” concret la fel cum este să zicem un fulger? Sau crede că obiectele reale se construiesc din nişte piese de lego, iar una dintre aceste piese de lego este piesa numită „a fi”? Sau crede că toate lucrurile se fac dintr-un lucru iniţial numit „a fi” care după ce „apare” din „nimic” se şlefuieşte şi devine acel ceva particular care este? Are impresia că oamenii şi toate lucrurile apar la fel cum apare o sculptură din bucata de marmură neşlefuită? Că există „un agent” care ne şlefuieşte din „starea noastră iniţială indeterminată”? Nu-nţeleg cum poate cineva să ajungă să creadă şi pe deasupra să şi scrie asemenea idioţenii. Am un sentiment de deja-vu: de ce nu mergeţi mai bine şi citiţi comentariul lui Carnap la Heidegger?

Acest „ce“ este limitaţia suplimentară care, ea abia, scoate fiinţa din indeterminarea ce ar face‑o să se confunde cu nimicul. Faptului de a fi pur şi simplu trebuie să i se adauge acela de a fi conştient de faptul de a fi pentru ca libertatea gravitaţională să poată lua naştere.

Deci o altă piesă de lego este „faptul de a fi conştient”?

Fiinţa şi conştiinţa fiinţei sînt condiţii de existenţă ale libertăţii gravitaţionale:

Faptul că o condiţie necesară a libertăţii este conştiinţa este ceva extrem de discutabil şi nu este admis să fie afirmat în felul acesta dogmatic [întîmplător nici nu sînt de acord cu ideea asta – de exemplu un cîine, cu toate că nu e dotat cu conştiinţă (i.e. nu se recunoaşte în oglindă), este totuşi dotat cu libertate pentru că acţiunile sale nu pot fi prevăzute cauzal, ci pentru ca să-i prevedem acţiunile trebuie să-i atribuim scopuri şi intenţii – deci voinţă, deci libertate; situaţia este deci exact invers decît spune G.L.: libertatea este o condiţie necesară a conştienţei şi nicidecum invers]

„a fi“ şi în speţă „a fi conştient de faptul că eşti“ sînt limite prin care se operează transferul de la libertatea „pură“ la libertatea gravitaţională.

Începe să mă enerveze tot mai tare: este pur şi simplu incoerent: mai întîi a spus că “libertatea «pură»” nu are sens, dup-aia s-a răzgîndit şi a spus că are sens dar că nu există, iar acum tot bălmăjeşte despre cum libertatea asta “pură” (care, reamintesc, nu există) se transformă treptat în “libertatea reală” prin “limitele” care i se impun.

Însă la rîndul lui faptul de a fi conştient pretinde o nouă limitaţie.

Cum adică „pretinde”?! cine pretinde? sau dacă înţelegem metaforic pe „pretinde” şi nu îl interpretăm intenţional, atunci dacă „pretinde” nu ştiu ce, nu înseamnă că acel lucru pretins există deja? deci că nu e vorba de adăugarea unei „limitări” suplimentare, de „o nouă limitaţie”?

Căci altminteri, faptul de a fi conştient de faptul că eşti este şi el, chiar dacă nu în măsura în care era simplul fapt de a fi, o pură indeterminare.

De ce să fie „pură”? nu îi aplicase deja o „limitare”?! „pura indeterminare” nu era „nimicul” ăla de la „început”?!

A fi conştient de faptul de a fi se aplică deopotrivă unui zeu, unui înger sau unui om.

Acum vorbim despre zei şi îngeri?!

A fi conştient de faptul că eşti – cum? Infinit, sempitern

(ce-o mai însemna şi cuvîntul ăsta?! bună treabă: bagăm la bătaie noua limbă de lemn – nu sîntem în stare să spunem nimic însă, iată! o putem face cu cuvinte ciudate, aşa că poate cititorul se simte intimidat şi ne crede deştepţi)

sau finit? Finitudinea este, alături de fiinţă şi conştienţă, a treia condiţie limitativă a libertăţii ca libertate gravitaţională. A fi, a fi conştient că eşti şi, în speţă, a fi conştient că eşti finit circumscriu condiţia libertăţii gravitaţionale ca libertate umană.

Acum a mai băgat o expresie magică: „libertate umană”. Deci avem „libertate pură”, „libertate gravitaţională” şi „libertate umană”. Avem „libertatea pură” pe care nu a definit-o deloc dar i-a dat nişte sinonime răuvoitoare, „nimic”, „indeterminare totală”, „lipsă de sens”. Apoi, a început să-i aplice „libertăţii pure” tot felul de „limitări”, 1, 2, 3, limitări rămase complet nedefinite (şi după toate aparenţele domnul L. nici nu este la curent cu problema libertăţii şi a conştienţei în filozofia contemporană pentru că în mod inconştient a tras oblonul în mod dogmatic peste nişte chestii controversate), şi a transformat-o astfel în „libertatea gravitaţională”. (De asemenea nici ce-i aia o „limitare” în general în contextul ăsta lingvistic complet aberant pe care-l construieşte nu a definit.) Dup-aia ne-a spus că această glorioasă „libertate gravitaţională” este o formă de „libertate umană” – ceea ce evident ne-a băgat în ceaţă încă şi mai tare decît ne imaginam că ar mai fi posibil. Adică acum se subînţelege că mai există şi alte tipuri de libertăţi în afară de „libertatea umană” şi în acelaşi timp se presupune că mai există şi alte tipuri de „libertăţi umane” în afară de „libertatea gravitaţională”. Nu pot decît să trag concluzia că în această carte se încearcă desfiinţarea conceptului de libertate. Tactica adoptată nici măcar nu e originală, este pur şi simplu introducerea unei inflaţii de expresii golite de sens prin care se creează iluzia unor „distincţii” importante şi relevante – în realitate este vorba de un şir de incoerenţe şi pseudo-probleme. În loc să se concentreze pe conţinutul problemelor se concentrează pe formă şi se pierde în cuvinte.

Dar faptul de a fi om continuă să rămînă o pură indeterminare. Ce fel de om? Bărbat sau femeie? Alb, negru sau galben?

Acum sper că n-o fi şi rasist!!

Născut în ce secol, în ce ţară, din ce părinţi şi aparţinînd cărei caste?

Cărei caste?! Mai are puţin şi începe să vorbească despre lupta de clasă.

Vorbind ce limbă şi aparţinînd cărei religii? Laolaltă cu fiinţa, conştienţa şi finitudinea – sexul, rasa, epoca, locul, ascendenţa

ce ascendenţă? sîngele? la asta se referă??

casta

casta?!

limba şi religia

de ce nu şi naţionalitatea? sau codul genetic? sau horoscopul? sau întîmplările din copilărie? de unde a scos chestiile astea complet arbitrare? de ce nu-mi spune de ce le-a ales tocmai pe astea?

alcătuiesc cercul limitelor dinlăuntrul căruia se exersează libertatea gravitaţională ca libertate condiţionată.

Dar ce, n-am libertatea să-mi schimb religia?! sau locul sau limba?

Căci toate aceste limite constituie condiţiile ei de exersare, terenul ferm de pe care ea se ridică, sistemul de îngrădiri din mijlocul căruia ea se manifestă ca libertate.

Nu-i întîmplător că l-au acuzat ăştia că e fascist! Gabriel Liiceanu chiar este fascist!! Înţelegeţi ce spune? Tocmai a spus că oamenii se nasc într-o anumită „castă” şi cu o anumită „ascendenţă” și că libertatea lor nu se poate manifesta decît în interiorul acestei „caste” şi „ascendenţe”. Ce-nseamnă „nu se poate manifesta”? De ce să nu se poată manifesta şi în afara ei? E clar, că fizic vorbind se poate. Dar atunci de ce nu? Evident pentru că nu i se permite să se manifeste. Și eu care aveam impresia că francezii ăia exagerau.

Caracteristica tuturor acestor limite – fiinţa, conştienţa, finitudinea, sexul, rasa, epoca, locul, ascendenţa, casta, limba, religia – este faptul că ele vin de dinaintea alegerii noastre: nu am ales să fiu, să fiu om, să fiu bărbat, să am pielea albă, să mă nasc în cutare zi, în cutare loc, din cutare părinţi, să mă cheme în cutare fel, să vorbesc limba pe care o vorbesc şi să aparţin cutărei religii. Nu am ales nimic din toate acestea.

Dar ce te împiedică scumpi să alegi ce limbă să vorbeşti, ce religie să ai etc. Şi ce importanţă are limba ta maternă? Sau că ai pielea albă?!

Şi nealegînd să fiu şi să fiu om, nu am ales să fiu liber.

Propagandă fascistă clară: liberalismul este autocontradictoriu pentru că spune că trebuie să faci ceea ce ce alegi, dar tu nu alegi să alegi, deci n-ar trebui să alegi nimic – consecinţa evidentă: trebuie să te supui statului, să alegi ceea ce consideră statul că e bine pentru tine.

Acesta este paradoxul libertăţii gravitaţionale: libertatea vine, laolaltă cu limitele care o fac cu putinţă, de dinaintea alegerii mele.

E paradox, aşa a scris! Fantastic! Şi eu mă gîndeam că am exagerat adineauri! Era cît pe ce să şterg!

Libertatea este un dat şi ca atare ea nu poate constitui obiectul unei elecţiuni ulterioare.

Ceea ce a fost dat a fost dat!! acuma e legionar! acuma începe să-i dea si cu Dumnezeu! Preferam dacă rămînea la nazişti! Dar să nu ne grăbim, să vedem cui trebuie să fim recunoscători pentru acest „dar”, lui Dumnezeu sau statului? Asta-i întrebarea.

nu poate fi refuzat

cum să nu poată?! e suficient să te sinucizi. Poate că vrea să spună că nu ai dreptul să-l refuzi, ceea ce e o cu totul altă mîncare de peşte

şi, laolaltă cu toate celelalte limite ce alcătuiesc cercul în care ea se manifestă, libertatea are un caracter natural:

să-i mulţumim naturii deci

ea este rezultatul unei conferiri neprovocate şi a unei primiri nelibere. Omul primeşte libertatea de dinaintea libertăţii sale.

Clar. Mai citiţi încă odată propoziţia de adineauri pentru că e tare.

Liber în esenţa sa, el nu este liber la nivelul instituirii sale ca fiinţă liberă.

Încă şi mai clar. Cred că pînă şi Iliescu l-ar invidia pentru perlele astea.

El este un produs liber, şi astfel – nicicum amestecat în conferirea propriei sale libertăţi.

Mare căcat. Gigantic. În capitolul următor va urma probabil să spună că mai există încă în continuare o „indeterminare”: Care este forma pe care o ia libertatea? Nu vreau să mă gîndesc ce-o să mai spună. Şi eu care pînă acum aveam o impresie mai bună despre Liiceanu! Ce-ar fi ca mai departe să citiţi mai bine Ortega y Gasset şi s-o lăsăm baltă cu „elitele” româneşti? Pe bune.

21 December 2009

Strange Beliefs: Edward Evans-Pritchard

Part of a television series 'Strangers Abroad', shown on television in the 1990s. Details of the programme, including producer, director and other credits are at the end of the film.
The film centres on the work of E.E.Evans-Pritchard, particularly his work on Azande Witchcraft. For interviews with other anthropologists and further materials, please see www.alanmacfarlane.com

de la Vaughan

21 November 2009

Computerele au inceput sa inteleaga ce spunem

Link

Speedi.ly takes a piece of content, or grabs the content from a URL, and analyzes it. It does this very fast and it outputs some key data. Speedi.ly tells you the language of the content, categorizes it (topics, keywords), and additional metadata. … Here’s what Speedi.ly returns for this story we wrote on the Skype/eBay sale:

image

Speedi.ly successfully categorizes the story as about technology. Not bad for on the fly and human-free categorization. You’ll see the field for entities as well, which is currently blank. Speedi.ly will soon turn that on as well.

Acum mai trebuie si un algoritm de inventare de categorii, nu doar de categorisire corecta a continutului.

Alte doua exemple:

20 November 2009

Trollii si legea lui Postel

Din articolul asta:

In 1981, he formulated what’s known as Postel’s Law: “Be conservative in what you do; be liberal in what you accept from others.” Originally intended to foster “interoperability,” the ability of multiple computer systems to understand one another, Postel’s Law is now recognized as having wider applications. To build a robust global network with no central authority, engineers were encouraged to write code that could “speak” as clearly as possible yet “listen” to the widest possible range of other speakers, including those who do not conform perfectly to the rules of the road. The human equivalent of this robustness is a combination of eloquence and tolerance — the spirit of good conversation. Trolls embody the opposite principle. They are liberal in what they do and conservative in what they construe as acceptable behavior from others. You, the troll says, are not worthy of my understanding; I, therefore, will do everything I can to confound you.

07 October 2009

Sarah Vowell despre puritanul Roger Williams

Roger Williams e cel care a infiintat statul Rhode Island si a instaurat o politica radicala de separare a statului de biserica. Era un fundamentalist religios atat de fundamentalist incat considera ca cei care nu sunt de acord cu el vor arde oricum in iad o eternitate asa ca nu era necesar sa mai fie pedepsiti in vreun fel pe pamant. Concluzia: fundamentalistii de azi nu mai sunt suficient de fundamentalisti, in sinea lor sunt de fapt seculari :)

www.thedailyshow.com

28 September 2009

Palaria lui John Witte

De ce pentru ca
era fericit si-a aruncat palaria
in cerul de deasupra campului din spatele casei

a luat-o
si a aruncat-o din nou fara o vorba
bucuria flutura prin aer oamenii fac asta si la meciuri

cand razboiul
s-a terminat au fost asa fericiti
si-au aruncat palariile era o parte a limbajului vietii noastre

pe care incerca
sa-l inteleaga cu o alta aruncare
a palariei sale in cerul albastru o noua incercare nevazuta

materie celesta
scotand un sunet amuzant ca de rata
exersandu-si vocea zgomotoasa mama sa il cheama in casa

chiar acum
isi lasa palaria pe iarba de ce
pentru ca de atunci ii era cald fara nevoie de palarie pana acum.

Din volumul Second Nature. De la poetry daily (traducerea mea).

21 September 2009

Despre relatiile moderne

Ceva nou in lumea noastra: Exista o perioada destul de lunga de limbo (~15 ani) pe care ne-o petrecem plecati de acasa de la parinti dar fara a ne insura si face o alta familie. Care-s consecintele psihologice, economice si sociale ale acestei situatii:

- The culture of perpetually adolescent men
- Is this limbo state good for women?
- What young men hate about dating young women 
- Joys and sorrows of America’s self-actualization ethos
- Smart, successful women: turn on or turn off?
- The evolutionary psychology of who pays for dinner

Drunks playing the ultimatum game

Si despre tendinta oamenilor de a interpreta intentional evenimentele aleatoare.

16 September 2009

Nietzsche despre mantuire si resentiment

Vladimir Tismaneanu a lansat o provocare mai multor prieteni, de a scrie cate ceva despre resentiment. Ceea ce m-a mirat pe mine e cat de multi dintre cei care au incercat sa scrie ceva mai pretentios s-au raportat la Nietzsche. Din pacate, ce scriu ei despre ce zice Nietzsche (1, 2, 3) n-are practic nimic de-a face cu ce zice Nietzsche insusi :) Patosul crestin resentimentar cu care Teodor Baconsky se ia la tranta cu o teorie filosofica pe care in mod evident nu o intelege e chiar amuzant:

Nu creştinismul e matricea resentimentului, ci revoluţia modernă, ca practică a unui anticreştinism radical. Antonimele resentimentului – iubirea, prietenia, uitarea sau iertarea – demonstrează, cu toată forţa rostirii,  că omul resentimentar este străin de valorile Evangheliei. Aş spune însă altceva, rugîndu-te să ierţi abaterea de la canoanele corectitudinii politice: resentimentul este ura de sine a sclavului care nu suportă povara libertăţii. Omul resentimentar se simte: 1. jignit din naştere. 2. neconsolabil. 3. inferior. El nu-şi acceptă originea, respinge solidaritatea şi detestă superioritatea altuia, pe care-l transformă, pentru a se justifica, în model negativ.

Nu-s caracteristicile astea 1 2 3 plus incapacitatea de a suporta “povara libertatii” aproape o definitie a crestinismului?! Jignit din nastere = suntem intrinsec pacatosi. (Btw:  o tactica geniala sa definesti dorintele sexuale drept “pacat” daca vrei sa fi sigur ca nu-ti scapa nimeni din definitie!) Neconsolabil = numai un tataie invizibil din cer te poate consola “cu adevarat”. Inferior = fii supus (ati intrat vreodata intr-o biserica sa vedeti cum se simte?!)

Iata un fragment din capitolul din Asa grait-a Zarathustra numit “Despre mantuire” (traducerea lui Stefan Augustin Doinas) care mi se pare ca e cam cea mai buna anatomie a conceptului de resentiment realizata pana acum de cineva:

Un om ce vrea, un creator şi un vizionar, o punte către viitor şi însuşi viitorul — dar şi infirmul vai! care se-aţine la capul podului — iată ce este Zarathustra! Dar şi voi vă-ntrebaţi adesea: „Ce este Zarathustra pentru noi? Cum să-l numim?” Şi ca şi mine voi răs­pundeţi prin alte întrebări.

E numai cel care promite? Sau cel ce împlineşte? Uzurpator e? Sau moştenitor? O toamnă? Poate un brăzdar de plug? Un medic? Poate un convalescent?

Este el oare un poet? Un om ce spune adevărul? Un eliberator? Sau un dresor? Om bun? Om rău?

Eu umblu printre oameni ca printre fragmente ale viitorului: un viitor pe care-l văd.

Şi tot efortul meu, tot visul meu este să-adun, să realcătuiesc tot ce-i acuma rămăşiţă şi enigmă şi oribilă-ntîmplare.

De altfel, cum aş suporta eu să fiu om, dacă-acest om n-ar fi-n acelaşi timp poet, tălmaci al tainelor, mîntuitor al întîmplării!

Să-i mîntuieşti pe cei trecuţi şi orice „A fost” să-l schimbi într-un „Aşa a fost voinţa mea!” — abia aceasta-nseamnă pentru mine mîntuire.

Voinţa — iată cum se numeşte liberatorul şi heral­dul bucuriei: aşa v-am învăţat, prieteni dragi! Acuma însă ascultaţi aceasta: voinţa însăşi este un prizonier.

A vrea înseamnă a te libera; dar cum o să numim atunci ceea ce-l pune chiar şi pe liberator în lanţuri?

„A fost” — acesta este numele ce-l poartă scrîşnirea dinţilor şi suferinţa-nsingurată a voinţei. Neputincioasă-n faţa a ceea ce s-a săvârşit — ea este-o proastă spectatoare mînioasă a trecutului.

Voinţa nu poate nimic retrospectiv. Ea nu poate dis­truge timpul nici lăcomia timpului — aceasta-i solitara suferinţă a ei.

A vrea înseamnă a te libera: ce născoceşte oare vo­inţa însăşi, ca să se smulgă din durerea ei şi să-şi bat­jocorească închisoarea?

Vai! nu există prizonier care să nu înnebunească! Dar tot prin nebunie se eliberează voinţa prizonieră.

Mînia ei ascunsă e că timpul nu curge îndărăt; „fap­tul acela ce s-a petrecut” — aceasta este stînca pe care nu o poate ea rostogoli.

De-aceea plină de mînie şi de supărare ea rostogo­leşte stînci şi se răzbună pe aceia care nu simt aceeaşi supărare şi mînie.

Şi iată cum voinţa, cea eliberatoare, devine-agent al răului: pe tot ce este-n stare să sufere ea se răzbună, pentru că n-are forţă-asupra a ceea ce s-a întîmplat.

Şi-aceasta este răzbunarea ca atare: aversiune a vo­inţei împotriva timpului şi împotriva-a tot ceea ce-a fost.

Într-adevăr, o mare nebunie se ascunde în voinţa noastră; şi este un blestem al omenirii că-această ne­bunie a-nvăţat să fie spirit!

Spirit al răzbunării: prieteni dragi, aceasta este cea mai-naltă formă a cugetării omeneşti pînă acum; şi peste tot unde a existat vreo suferinţă, va trebui să fie şi pedeapsă-ntotdeauna.

„Pedeapsă” — e numele pe care şi-l acordă răzbuna­rea însăşi: un nume mincinos cu care simulează buna ei credinţă.

Şi cum agentul însuşi al voinţei suferă deoarece nu stă-n puterea ei vreo retrospectivă, voinţa însăşi şi viaţa-ntreagă sunt pedeapsă.

Şi astfel nor de nor se adunară peste spirit, pînă ce nebunia începu să predice: „Totul e pieritor, de-aceea totul merită să piară!”

„Şi-aceasta este chiar dreptatea însăşi, această lege-a timpului silit să-şi devoreze propriii copii” — iată ce propovăduieşte nebunia.

„Moral sunt lucrurile ordonate după dreptate şi după răsplată. O, unde este mîntuirea de fluxul lucrurilor, de pedeapsa «existenţei»?” — iată ce propovăduieşte nebunia.

„Ce mîntuire poate să existe, odată ce există un drept etern? — Vai, de neclintită-i stînca lui «A fost»: eternă trebuie să fie-orice pedeapsă!” — iată ce pro­povăduieşte nebunia.

„Nu, nici o faptă nu poate fi nimicită: atunci cum ar putea să fie nefăcută prin pedeapsă! Aceasta, aceasta este veşnicia pedepsei «existenţei», că însăşi existenţa trebuie să fie necontenită faptă şi greşeală!

Decît dacă, pînă la urmă, voinţa însăşi s-ar elibera şi-ar deveni o nonvoinţă —”: dar voi, prieteni dragi, cunoaşteţi bine acest refren al nebuniei!

V-am liberat de-acest refren, atunci cînd v-am vestit: „Voinţa este creatoare.”

Orice „A fost” e rămăşiţă, enigmă şi oribilă-ntîmplare — pînă în ziua cînd voinţa creatoare zice: „Aşa a fost voinţa mea!”

Pînă în ziua cînd voinţa creatoare zice: Aceasta e voinţa mea! Şi tot aşa va fi de-aci-nainte!”

Dar zis-a ea cîndva acestea? Şi cînd anume? S-a destrămat oare voinţa de propria ei nebunie?

Şi-a devenit voinţa sie însăşi mîntuitoare şi herald al bucuriei? S-a dezvăţat ea de orice răzbunare şi scrîşnire-a dinţilor?

Şi cine a-nvăţat-o împăcarea cu timpul şi cu ceea ce întrece orice-mpăcare?

Căci ceea ce întrece orice împăcare voinţa însăşi tre­buie s-o vrea, voinţa care e voinţă de putere — dar cum îi reuşeşte ei aceasta? Cine-a-nvăţat-o să vrea chiar întoarcerea a tot ce-a fost?”

11 September 2009

Hernando de Soto, Extralegal v. Illegal

Cum aratau papusile Neolitice (acum ~9000 de ani)

article-0-065A81B3000005DC-38_634x321[1]

article-1212320-065A8235000005DC-913_634x348[1]

Initial, in anii 1960, s-a crezut ca sculpturile ar fi reprezentari ale “zeitei mama”, insa acum pare mult mai probabil ca teoria “zeitei mama” e mai degraba un mit hippiot/feminist :) Mai putin de 5% dintre figurinele descoperite in Catalhoyuk, Turcia (una dintre locatiile cele mai bogate in asemenea sculpturi) sunt femei, iar figurinele au fost gasite in zona cu gunoaie a satului si nu in zonele in care erau executate ritualurile religioase.

Archaeologist  Prof Lynn Meskell, of Stanford University, said: "The majority are cattle or sheep and goats. They could be representatives of animals they were dealing with - and they could have been teaching aides. All were found in the trash - and they were not in niches or platforms or placed in burials."

Out of the 2,000 figurines dug up at the site, less than five per cent are female, she told the British science Festival in Surrey University, Guildford.

"These are things that were made and used on a daily basis," she said. "People carried them around and discarded them."

09 September 2009

Tyler Cowen despre cultura moderna

Din Create Your Own Economy, capitolul 3:

A good way to understand the self-assembly of cultural bits and how it creates an ordered, synthetic mental world is by way of contrast. Consider Mozart’s opera Don Giovanni. The music and the libretto, together, express a wide gamut of human emotions, from terror to comedy to love to the sublime, and more in between. The opera represents what is most powerful about the Western canon, namely its ability to combine so much in a single work of art. ...

Today, we don’t usually receive comedy, tragedy, and the sublime all in ready-to-consume, prepackaged form. As I’ve stated, we’re more interested in this idea of assembling the bits ourselves. ...

So, we instead pick up the cultural moods and inputs we want from disparate sources and bring them together through self-assembly. We take a joke from YouTube, a terrifying scene from a Japanese slasher movie, a melody from a three-minute iTune purchase, and the sublime from our memories of last year’s visit to the Grand Canyon, perhaps augmented through a photograph. The result is a rich and varied stream of inner experience. ...

This preference has lead to a corresponding shift in the meaning of cultural literacy. What cultural literacy means today is not whether you can “read” all the symbols in a Rubens painting but whether you can operate an iPhone and other web-related technologies. The iPhone, if used properly, can get you a website on Rubens as well. The question is not whether you know the classics but whether you are capable of assembling your own blend of small cultural bits. When viewed in this light, today’s young people are very culturally literate indeed and in fact they are often the cultural leaders and creators.

16 August 2009

Evolutia chitarei electrice

Saptamana asta a murit Les Paul, inventatorul chitarei electrice.

Anii '50

Les Paul B.B. King

Anii '60

Eric Clapton Jimi Hendrix Jimmy Page, Dazed and Confused

Anii '70

Toni Iommi, Iron Man Brian May Angus Young

Anii '80

Eddie Van Hallen Kirk Hammett

Anii '90

Dimebag, Floods solo Duff, Matt & Slash

Bonus, best bass solos

Flea David Ellefson Cliff Burton

29 July 2009

Robin Hanson: Refuge markets

GCR 2008: Robin Hanson - Catastrophe, Social Collapse and Human Extinction from Future of Humanity Institute on Vimeo.

So imagine a refuge with a good chance of surviving a wide range of disasters. For example, it might be hidden in a mine, stocked with years of food and power, and continuously populated with forty expert hunter-gatherers (or perhaps subsistence farmers), ten refuge tech experts, and thirty amateurs. Locked down against pandemics, it is opened every six months for supplies and new residents.

A refuge ticket gives you the right to an amateur refuge slot for a given time period. For reasons to be explained in a moment, we might also want to match a resort with each refuge. To exercise a refuge ticket, you show up at its matching resort at the assigned time.

Refuge and resort tickets would be auctioned off years ahead of time, and then traded in subsidized markets. Many now think it legal to trade sporting event tickets conditional on which teams are playing. If so, maybe we could also legally trade refuge and resort tickets conditional on various events.

For example, one might buy a refuge or resort ticket valid on a certain date only in the event that USA and Russia had just broken off diplomatic relations. The price of this resort ticket ticket would rise with the chance of this event, while the price of a refuge ticket would also rise with the chance that this event will be followed by a disaster where refuge residence substantially raises your chance of survival.

So refuge and resort event ticket prices should together indicate the chances of catastrophic events. If there were several levels of refuges, some protecting only from mild disasters while others also protect from extreme disasters, ticket prices could indicate disasters size expectations. And if we further allow ticket trading conditional on policies that might mitigate disasters, such conditional prices could tell us which policies speculators expected to most help.

Links: 1, 2

25 July 2009

Jared Diamond: The Evolution of Religions

Psihologia evolutionista, religia si politica

Slide-urile de la prezentarea mea despre psihologia evolutionista la workshopul CADI.

1. Ce este psihologia evolutionista
2. Adaptari cu impact social si politic
3. Studiu de caz: religia
4. Relevanta pentru problemele politice actuale

11 July 2009

Pascal Boyer despre originea religiei

Richard Dawkins - The purpose of purpose

Wanna be a member?

Paul Collier despre democratie

Thought experiment: put yourself in the shoes of a dictator or thug, list the options in a cost-benefit analysis.

Option 1: Turn over a leaf and be a good government. Pro: it's what people want; and some evidence it works. Where elections are properly conducted, people are more likely to vote for the incumbent if the economy is recently been growing. Cons: If the incumbent has been running the economy badly for a long time, his skill set and the organizations are not designed to run the economy well. Would involve suppressing the patronage of elite groups, so incumbent would weaken his power base. Another con is that even with good economic performance, chances of winning are far from certain. Might be more effective ways of ensuring duration in office. In America, dramatic lesson in how difficult it is to measure how someone is doing with economic performance. Economy is doing badly now, unemployment is growing, which could either be because the stimulus package isn't being quickly enough or isn't large enough and the President needs to do more or because the President inherited a really bad situation that turns out to be worse than we thought. Impossible to distinguish. Good parallel with bottom billion in the 1990s, long period of stagnation or decline, causes of which were contested. If economists can't agree, what are the odds others can agree. Weak reed to lean on.

Option 2: Lie. Pro: Lying is easier in these societies than in our own because the media is more restricted, more controlled by the authorities. Con: You've been doing it for such a long time that people don't believe you and will discount what you say. Unreliable way of winning. But you are really good at it! Some tension there. Unknowable how much in an autocratic society how much the average person believes. Pravda probably not a reliable source of information in the Soviet Union, but claim that people are more gullible.

Option 3: Scapegoat a minority. Whip up a populist support for yourself by identifying the problems as due to some internal minority or some foreign country or institution like the International Monetary Fund (IMF). Disturbingly successful, long history, shouldn't underestimate the success of this strategy. Con: Very often, the incumbent rulers have depended on these minorities, especially ethnic business minorities, for their financial support. Autocrats have favored ethnic minority business people because they can't build up a political power base, can't threaten. Businessmen from the majority ethnic group who are the menace, parasites, rent-seekers. Ethnic minority businessmen are often payrolling of the patronage system of the incumbent president; don't want to weaken the ethnic minority too much, turn populist forces against it; would cut off the spigot.

Option 4: Bribery. Key advantage of the incumbent over the opposition is that you've got more money, so long as you can embezzle the public purse, so you can bribe people with their own money. Like when guy promises to watch your car on a city street to prevent it from being vandalized if you give him money; what will happen if you don't? Moral hazard. Con: Might come expensive. Other con: can you trust people if you give them money and they say they will vote for you, how can you tell they actually will? Studied efficacy of bribery; find it is effective. Sometimes new technologies even favor bribery. In some parts of the world, mobile phones are used to photograph the ballot paper inside the voting booth. People in these societies regard a deal as giving some sort of moral responsibility. Honor among thieves; somebody suborns you and you feel ethically bound. Tradition of big man providing patronage to the clients, so voter bribery fits. City of Chicago: there is literal bribery, and people follow through even in a secret ballot system. Illicit strategies are not confined to the societies of the bottom billion, but are more pronounced there. Struggle for institutions which restrain the strong incentives.

Option 5: Intimidation. Opposite of bribery. Can use both: bribe marginal group and intimidate clear supporters of the opposition. Can observe whether people vote even if you can't tell how people vote. Can pretty easily identify who you don't want to vote; hire thugs. Can be a winner as a strategy. Pedro Vicente, experiment during Nigerian presidential elections, expected to violent; teamed up with local non-governmental organization (NGO), randomized controlled experiment. Reduced level and fear of violence in this group of constituencies. Was a systematic effect: vote for peaceful politicians went up. Con: Two can play at that game, not clear that the incumbent has an advantage. Ultimately incumbent has advantage because he can resort to the police and army. In second round of Zimbabwean elections, that's what Mugabe did, turned to violence. In less extreme conditions, opposition might have an advantage--presumption is that opposition has widespread support or you wouldn't be worried about it.

Option 6: Restrict the field to exclude the strongest candidates. Long pedigree of success. Can kill them. Book has chapter on meltdown in Cote d'Ivoire. Incumbent wanted to have a contested election but didn't want to face the two candidates who were really likely to win. Banned both of them, looked around for somebody to run against, against whom he would be likely to win. Actually lost--neglected to take into account how people would perceive his banning of the other two. Nigerian president banned everybody, but was going to have a multiparty election, so he set up five parties, each of which just happened to choose him as their candidate. Happens in real democracy, sometimes get several endorsements. Dropped dead of a heart attack before he was able to go through with this.

Option 7: Miscounting the votes. LBJ solution--Robert A. Caro's biography of Lyndon B. Johnson, power and political machinations and culture. Ballot fraud is tempting because typically the incumbent controls the local authorities, who may even have been trying to please him for years. May even be competition to deliver as many votes as possible. Entrepreneurship, competitive sycophancy.

EconTalk.org

07 July 2009

Social democratie si bine social

Eu:

Cred ca oricine are o minima cultura economica stie ca social democratia nu e buna pentru mase.

Bine pentru mase = un numar cat mai mare de oportunitati din toate punctele de vedere (produse in magazine, locuri de munca disponibile, ocazii de distractie etc.) Chestiile astea sunt oferite de capitalismul "salbatic", nu de social democratie. Social democratia nu face decat sa substituie gandirea economica rationala cu tot felul de rahaturi moraliste (despre lacomie, presupusa inechitate sociala etc.).

elem geom

Da observ ca am facut o greseala de formulare folosind calificativul "bine pt. mase". O astfel de exprimare, prin inexactitatea notiunilor folosite ofera posibilitatea unei discuti infinite si ne productive.

Chiar si in cazul unei exprimari ceva mai imprecise , nu pot sa fiu de acord cu ceea ce tu afirmi ca ar insemna "bine pentru mase".

Fara a fi un "alegator" al social democratilor sau a face propaganda acestora, eu cred ca o tara cu un sistem social bine organizat este benefic pentru mase. Poate pentru tine poate suna a demagogie si pseudo moralism. Dar am vazut ca exista si asa ceva. La fel sunt de parere ca un astfel de sistem influenteaza si comportamentul si modul de a gindi a celor ce fac parte din acest sistem.

Si mie mi se pare ca un sistem social bine organizat este benefic (atat pentru "mase" cat si pentru mine personal). Insa discutia despre social democratie nu mi se pare ca e legata de sistemul social in sine, ci de relatia dintre aparatul statului si sistemul social. Cel putin in ceea ce ma priveste, suspiciunea fata de social-democratie nu are nimic post-traumatic, ci are o baza empirica. Exista o serie aproape nesfarsita de exemple in care interventia statului, si ma refer la interventiile bine intentionate nu la coruptie, in loc sa conduca la efectele benefice scontate a condus la exact opusul lor. Exemple la intamplare: Vrei sa faci educatia superioara accesibila pentru toti, motiv pentru care o faci de stat, si te trezesti ca in fapt sistemul creat ia bani prin taxe de la saraci si-i da bogatilor; vrei sa reduci saracia si atunci cresti salariul minim, iar consecinta e ca creste somajul; vrei sa ajuti industria filmului si atunci ii dai subventii, iar rezultatul e ca devine complet necompetitiva si e anihilata de Hollywood.

Nu e vorba deci de indiferenta fata de problemele ridicate de social-democrati, asa cum spune propaganda de stanga, ci tocmai de o dorinta de aborda aceste probleme in mod realist, de a le rezolva pe bune nu doar de a te simti bine cu tine insuti ca "iti pasa". Impresia pe care mi-o lasa mie social-democratii e ca vad ceva neinregula si sar imediat la concluzia ca statul trebuie sa se bage si sa "rezolve lucrurile", "de ce nu se face ceva?", fara sa analizeze in detaliu ce se intampla, sa identifice cauzele si sa tina cont de toata complexitatea. Imi lasa impresia ca nu incearca decat sa amelioreze efectele indiferenti la efectele secundare ale "solutiei" pe care o adopta.

In ceea ce priveste "sistemul social bine organizat" eu vad lucrurile din perspectiva institutiilor. Daca institutiile sunt bune, societatea se dezvolta bine, iar sarcina statului e in primul si-n primul rand sa asigure functionarea acestor institutii. Din punctul meu de vedere este prematur sa discutam despre ce anume ar mai putea face statul inainte de a avea in picioare cadrul institutional ok.

Care exact sunt aceste institutii care genereaza o societate ok? In mare ar fi cam asa:

1) Mediul juridic si politic
- Independenta justitiei
- Competenta justitiei (increderea in tribunale)
- Democratie constitutionala
- Transparenta guvernarii
- Birocratie mica si descentralizare
2) Drepturile de proprietate
- Protectia proprietatii (sa functioneze bine politia)
- Inregistrarea juridica a proprietatii
- Accesul la imprumuturi
3) Libertati civile
- absenta distriminarilor de orice fel (din partea statului)
- secularism
4) Taxe
- complexitate redusa a sistemului de colectare a taxelor
- inflatie cat mai mica
- absenta protectionismului (fara taxe vamale)

Daca te uiti la noi o sa vezi ca lipsesc destul de multe chestii de pe lista...

15 June 2009

Arta pianului

Documentar despre cei mai mari pianisti din secolul 20.

10 June 2009

Teoria austriaca a crizelor economice si predictiile lui Peter Schiff

Intre 2006-2007 a prezis criza economica surprinzator de precis

iar acum zice ca SUA se indreapta spre hiperinflatie

Schiff se bazeaza pe teoria austriaca a ciclului economic, in timp ce majoritatea celorlalti economisti se bazeaza pe teoria monetarista a lui Friedman.

In 2005 Tyler Cowen a facut urmatoarele predictii pe baza teoriei austriece ("Ce-as crede dac-as fi austriac"):

1. I would think that Asian central banks, by buying U.S. dollars, have been driving a massive distortion of real exchange and interest rates.

2. I would think that the U.S. economy is overinvested in non-export durables, most of all residential housing.

3. I would think that we have piled on far too much debt, in both the private and public sectors.

4. I would think these trends cannot possibly continue. Asian central banks may come to their senses. Furthermore the U.S. would be like an addict who needs an ever-increasing dose of the monetary fix. This, of course, would eventually prove impossible.

5. I would think that the U.S. economy is due for a dollar plunge, and a massive sectoral shift toward exports. Furthermore I would think it will not handle such an unexpected shock very well.

6. I would buy puts on T-Bond futures and become rich.

7. I would think that Hayek's Monetary Nationalism and International Stability, now priced at $70 a copy, is the secret tract for our times.

04 June 2009

Cum a fost descifrata scrierea Maya

O noua descoperire despre originea vietii

Discutie intre John Horgan si George Johnson, trec in revista teoriile despre originea vietii:

Articolul lui Nicholas Wade din NY Times.

Scientists had long suspected that the first forms of life carried their biological information not in DNA but in RNA, its close chemical cousin. But despite 20 years' work, they had found no plausible way in which nucleotides could have been assembled.

A nucleotide consists of a chemical base, a sugar molecule called ribose and a phosphate group. Chemists quickly found plausible natural ways for each of these constituents to form from natural chemicals. But there was no natural way for them all to join together. (...)

In an article being published Thursday in Nature, Dr. Sutherland and his colleagues Matthew W. Powner and Béatrice Gerland report that they have taken the same starting chemicals used by others but have made them react in an order and in combinations different from those of previous experiments. They discovered their recipe, which is far from intuitive, after 10 years of working through every possible combination of plausible chemicals.

The starting chemicals, they found, will naturally form a compound that is half-sugar and half-base. When another half-sugar and half-base are added, the RNA nucleotide called ribocytidine phosphate emerges. A second nucleotide is created if ultraviolet light is shone on the mixture.

Dr. Sutherland said he had not yet found natural ways to generate the two other types of nucleotide found in RNA molecules, but synthesis of the first two was thought to be harder to achieve.

If all four nucleotides formed naturally, then they zipped together easily to form an RNA molecule with a backbone of alternating sugar and phosphate groups. The bases attached to the sugar constitute a four-letter alphabet in which biological information can be represented. (...)

Darwin, in a famous 1871 letter to the botanist Joseph Hooker, surmised that life began ''in some warm little pond, with all sorts of ammonia and phosphoric salts.'' But the warm little pond has given way in recent years to the belief that life began in some exotic environment like the fissures of a volcano or the deep sea vents that line the ocean floor.

Dr. Sutherland's report supports Darwin. His proposed chemical reactions take place at moderate temperatures, though one does best at 60 degrees Celsius. ''It's consistent with a warm pond evaporating as the sun comes out,'' he said.

And because his proposal requires ultraviolet light, it would rule out deep sea vents as the place where life originated.